Un debut interesant

Fostii internationali Mihai Bucos si Laurentiu Constantin au fost numiti antrenorii reprezentativei de juniori U18. Aceasta se intampla dupa o perioada de cativa ani buni in care acestia si-au exprimat disponibilitatile de a lucra in rugbyul romanesc, dar din diferite motive nu au fost agreati. In fine, recenta numire, ce succede investirii acestora in functia de directori regionali de dezvoltare (Petrosani si Brasov, plus zonele limitrofe), anuleaza o pozitie de refuz a oficialilor federali la colaborarea cu fostii internationali ce au activat peste hotare.

Dupa evolutiile neconcludente ale lui Haralambie Dumitras (la reprezentativa de seniori, cu obiectivul CM-2003) si ale lui Adrian Lungu (la reprezentativa de juniori U19, CM-2001), dar si ale lui George Sava si Virgil Nastase in stafuri franco-romane, prin care s-a contrazis presupunerea ca prezenta fostilor internationali ar aduce un suflu robust si novator in cercul tehnicienilor nostri, iata noului cuplu i se ofera un excelent front de lucru. Pregatirea si prezentarea in competitii de mare anvergura (CE si CM) a unei reprezentative de juniori este o provocare excelenta pentru orice tehnician ce are ceva de dat in metodologia instruirii, in pedagogie si psihologie sportiva, dar mai ales pentru M.Bucos si L.Constantin. Speram ca in ciuda unor mari dificultati de lot (limitat la efectiv, cum si la calitatea nativa si a instruirii tehnico-tactice) , dar si a dificultatilor maxime de reprezentare, acestia sa-si manifeste vasta experienta sportiva si profesionala construind o generatie competitiva.

Personal urez din tot sufletul, proaspetilor tehnicieni nationali si tinerei noastre echipe, mult succes.

Vasile Constantin-Mao

PS. In prima parte a lunii august, in 6 centre din teritoriu se procedeaza la selectia lotului largit. Nu este pentru prima data cand aceasta importanta operatie se petrece intr-o evidenta perioada de vacanta sportiva. Ce probe de testare, in afara de cele de antropometrie si ale starii de sanatate, pot identifica, si uneori chiar departaja, disponibilitatile generale si specifice ale tinerilor jucatori, recunosc, nu stiu.

In schimb recomand cu insistenta urmatoarea metodologie de selectie, ce se practica odata:

- Progamarea in finalul sesezonului precedent (cu majoritatea jucatorilor in plina pregatire sportiva), a trialul de selectie, desfasurat in 3 zile la Bucuresti , in conditii economice (cazarea si masa la camin şcolar);

- Jucatorii vin insotiti de antrenori, cu suportarea deplasarii de catre club (sau personal), conditie ce, automat, face si o preselectie importanta (evitarea cheltuielilor inutile); antrenorii sunt implicati in trial ajutand observarea, inregistrarea si evaluarea rezultatelor (si asta este o consideratie si o responsabilizare importanta, urmata si de interesarea acestora in pregatirea ulterioara selectionabililor in sectie);

- Testele pot cuprinde solicitari maxime (fara riscul accidentarilor pe inactivitate) , de ordin general si specific, plus proba de joc.

- Lotul largit poate participa la un prim stagiu de pregatire organizat (tot in conditii economice) intr-o tabara scolara la mare (Navodari), in care factorii naturali, plus o atmosfera pedagogica propice, pot realiza castiguri multiple atat pentru jucatori (de instruire si ambianta de echipa) cat si pentru antrenorii lor (de cunostere a lotului si repere la proiectarea pregatirii ulterioare).

Garantez eficacitatea demersului metodologic, cum si economia actiunii (daca cineva este interesat de acest indiciu).

Este suficient pentru rugbyul romanesc doar un mare succes managerial? (1)

Fara discutie, contractul FRR cu SRTv, prin care rugbyul nostru pentru o perioada de 3 ani, prin aproximativ 100 de jocuri ale echipei reprezentative si ale diviziei nationale de seniori, va fi prezent pe ecranele telespectatorilor la cele doua principale canale nationale, este un succes remarcabil.

In primul rand valoarea financiara este importanta, mai ales ca pana acum daca frr era interesata de transmiterea unui joc al echipei reprezentative trebuia sa plateasca. Este importanta si pentru ca bugetul frr nu va fi niciodata suficient pentru nevoile unei activitati ample, dar si in conditiile unor investitii ne rentabile (se poate face o lista lunga de astfel de risipe); unde mai punem ca nici sponsorii principali nu ies cu sume prea mari, chiar daca pretind, si li se acorda, titulatura primei noastre divizii.

Dar foarte important, extrem de important, este pentru rugbyul nostru prezenta permanenta in programe si pe ecranele tv din toata tara a evenimentelor sale importante, fapt ce (interesant sau nu pentru imensa majoritate) va constientiza lumea de existenta acestui sport, si asta este extraordinar. De aceia si consider ca acest succes managerial trebuie din plin valorificat, fie in raspandirea larga a rugbyului in teritoriu, fie in intarirea si imbogatirea valorica a acestuia.

Nu stiu ce s-a vrut sa se spuna in declaratia pricipala prin: "este un pas decisiv spre profesionalizare" , si nici ce si cum - strategic, pregatesc oficialii federali (numeroasa echipa de tehnicieni sau comisia tehnica a acestui for) in vederea maximizarii acestui eveniment.

Cand vorbesc de o anume strategie pentru a valorifica la maximum respectivul contract ma gandesc la un program amplu de schimbare rapida a imaginii si a fondului rugbyului nostru. Da da, numai printr-o schimbare rapida si substantiala vad posibilitatea de a prezenta telespectatorilor un joc, cat de cat, asemanator cu cel transmis din alte parti, adica un spectacol placut de vizionat, o eventuala tentatie de cunoastere sau practicare.

Echipele trebuie sa fie pregatite cu exigenta prezentarii unui joc variat - cu prioritate pentru joc deschis, cu faze prelungite de atac, cu ritm sustinut etc. Stiu, nu este usor, dar cel putin proiectul transformarii stilului nostru de joc (asa de fragmentat de greseli de tehnica elementara si regulament, abuziv in jocul cu piciorul, lipsit de valente creatoare, chiar de rezistenta fizica la solicitarile specifice etc.) trebuie sa determine preocupari si reactii pozitive la toate nivelele, pentru a se prezenta in televizari rugbyul ca un spectacol atractiv.

Ce ar insemna asta?

- in primul rand, jocul insasi trebuie sa aibe o nota de spectacol, marcat de un evident obiectiv ofensiv (atacuri variate si contraatacuri) , in care fazele prelungite sa fie un indiciu clar urmarit; deasemeni, limitarea la maximum a fragmentarii jocului (prin greseli tehnice sau de regulament, exagerari la scoaterea balonului afara, limitarea solicitarilor de asistenta medicala etc.); automat aceasta exigenta ar trebui sa influenteze fondul procesului de instruire (cuaccentul pe perfectionarea tehnica, pe exprimarea tactica constructiva sau pe cresterea capacitatii fizice), care tebuie sa preocupe de alta factura (decat pana acum) tehnicienii si jucatorii. Acesta este primul mare avantaj ce-l poate aduce concret fericitul contract pentru rugbyul nostru, cu conditia de a fi tratat profesionist si responsabil. Aceasta ar insemna schimbarea conceptiei generale despre competitie, in care disperarea pentru locul de clasament trebuie schimbata cu preocuparea in practicarea unui joc mai complet, mai aproape de evolutia acestuia la nivel mondial.

- comportamentul jucatorilor si al oficialilor trebuie sa fie impecabil – exemplificand marile atribute etice ale jocului de rugby.

- asistenta si intreg ambientul organizatoric trebuie sa fie o pledoarie in plus pentru frumoasa si civilizata lume a rugbyului, perceputa de telespectatori drept benefice influente educative ale acestui joc sportiv.

- ar mai insemna si specializarea serioasa a comentatorilor, care, prin nota emotionala si pertinenta maxima in comentariu, imbogatesc spectacolul si poate uneori chiar il completeaza.

Ei bine, pentru aceasta oficialii federali, responsabilii si organizatorii teritoriali, intreg corpul de tehnicieni si jucatorii insasi, au mult de lucru. Ce s-a prevazut, ce s-a proiectat si mai ales demarat deja in teritoriu (avand in vedere timpul scurt pana la inceperea sezonului) pentru accelerarea imbunatatirii spectacolului nostru rugbystic (plecand chiar dela ultimile nereusite televizate), ramane sa aflam sau sa vedem mai tarziu.

Exigentele spectacolului rugbystic, pentru a fi serios luate in seama de echipe, consider ca ar trebui evidentiate si de punctarea jocului in consecinta (pe langa punctarea regulamentara acordarea a inca unui punct pentru spectacol). Aceasta apreciere ar putea fi obiectivizata prin numarul fazelor de atac si contraatac, numarul fazelor prelungite, numarul intreruperilor etc., etc.

Exigentele unui joc spectaculos, ce ating in primul rand echipele candidate la transmiteri televizate (cointeresate si financiar de cota parte din beneficiu – acest argument trebuind sa fie riguros folosit ca un stimulent de perfectionarea jocului), ar trebui extins in timp si la celelalte esaloane.

Deh, asa inteleg eu marele avantaj in contul rugbyului al acestui spectaculos contract, cum si (cu ceva imaginatie si optimism) descifrarea acelei lapidare declaratii ca acest succes managerial "este un pas decisiv spre profesionalizare" .

Salut calduros lumea rugbyului nostru,

Apoi, fac o completare la comunicarea de pe www.rugby.ro referitor la apropiatul turneu al nationalei în emisfera sudica, apreciat ca ar urma la distanta de 30 ani de primul turneu petrecut în 1978. Reamintesc: de la acel turneu extraordinar (prin noutate si experienta) s-au mai petrecut înca doua poposiri pe pamânt neo zeelandez. Al doilea turneu a fost cu ocazia primei editii a CM/1987, iar al treilea în 1991, în pregatiri pentru a doua editie a CM, despre care si dau prezentarea dintr-o lucrare personala. Astfel:

"1991 - Al treilea turneu în patria campionilor mondiali

Acest turneu s-a organizat în vederea pregătirii participării la turneul final al celei de a doua ediţii a Cupei Mondiale.

Lotul de sportivi:

1/3. Gheorghe Leonte, George Dumitrescu şi Constantin Stan, 2. Gheorghe Ion şi Valeriu Tufă 4/5. Constantin Cojocariu, Sandu Ciorăscu, Laurenţiu Constantin şi Traian Oroianu, 6/7. Ion Doja, Gheorghe Dinu II, şi Ovidiu Şugar, 8. Tiberiu Brânză şi Haralambie Dumitraş, 9. Teodor Coman şi Radu Tudor, 10. Gelu Ignat şi Ştefan Tofan, 11/14. Nicolae Răcean şi Cătălin Sasu, 12/13. Adrian Lungu, George Sava şi Nicolae Fulina, 15. Marian Dumitru

Antrenori: Petre Ianusevici, Rosse Cooper şi Haralambie Dumitraş (juc.-antrenor)

Rezultatele, cu excepţia celui din jocul cu Noua Zeelandă U21, au fost bune (5 victorii şi 3 înfrângeri), cu toate că au fost şi jocuri cu selecţionate de a 2ª şi a 3ª divizie. Obiectivul de pregătire al turneului (rodarea echipei pentru Cupa Mondială), s-a realizat, iar jocul cu Selecţionata U21 disputat la Auckland la 9 iunie şi pierdut cu 60- 30 a fost încă un indiciu că ceva se schimbase în echipa noastră de la primul turneu şi, bineînţeles, nu în favoarea noastră.

Peste o conduită în joc de aşa zisă “cuminţenie” promovată de manager şi aplicată perseverent de antrenor, preocupat mai mult de un formalism pedant, s-a mai suprapus şi o iniţiativă curioasă: de a supune jucătorii, chiar aici în “raiul pământului”, la o dietă sportivă riguroasă (mai mult, zicem noi, un antrenament la stres psihologic pe fond alimentar) din care era exclusă pe cât posibil carnea. Or jucătorii noştri, obişnuiţi cu alimentaţia de o viaţa, mai şi ştiind că neozeelandezii când au fost la noi au condiţionat porţii de 0,500 gr de carne de vită la prânz şi cină, erau intrigaţi şi chiar flămânzi. Curioasă şi perturbatoare măsură, aplicată chiar înaintea unui obiectiv atât de important pentru care se pregătea echipa. Cine nu s-a supus acestei «găselniţe» sau a mai şi cârtit a ieşit pur şi simplu din lotul pentru CM; a fost cazul nepotului meu Laurenţiu Constantin, aflat atunci în mare formă.

Aveam 7 sportivi în acest lot: Ad.Lungu, R.Tudor, Th.Coman, Gh. Dinu, L.Constantin, T.Brânză şi G. Dumitrescu; imediat după acest turneu s-a alăturat lotului pentru CM D.Neaga şi A.Gurănescu, eram aproape de o mare performanţă ce mă obseda şi pe care o invidiam, cea a primului meu antrenor, marele cizelator de talente Mitică Ionescu (cu 7 titulari în echipa naţională la un joc!).

Dar iată rezultatele turneului:

26-18 cu Wanganui; 48-12 cu Horowhenua; 25-32 cu Wairarapu Bush; 17-24 cu Hawkes Bay; 28-6 cu Combinata King; 30-60 cu Noua Zeelanda U21; 30-17 cu Countis şi 30-7 cu Thames Valley (primele cifre în rezultat sunt ale echipei noastre, iar cele întărite sunt victoriile)"

Dragi amici intru' rugby

Dumnezeu are bucurii pentru toata lumea!

Reusita lui George la bacalaureat, pe care (stiti) nu l-a putut sustine la timpul lui, are o semnificatie extraordinara, si nu numai pentru el si cei apropiati, pentru noi toti, intreaga lume a rugbyului nostru. Bucuria si mandria ce i-am simtit-o in glas la telefonul de felicitare m-a emotionat. M-a emotionat la fel ca atunci cand mi-a aratat inregistrarea pe internet, cum el conducea singur masina. M-a emotionat ca de fiecare data cand sunt in prezenta lui, sau a vreunui membru al familiei, pentru abnegatia de a lupta cu vitregia sortii, pentru demnitatea ce o exprima in fata unei imense, incalculabile dureri, pentru credinta si dragosetea ce o poarta, inca, rugbyului.

In perioada de cand sunt in apropiat contact cu D-stra, prin mesajele ce le transmit pe grupul de discutii stiri_rugby legate de preocupari la mai binele rugbyului nostru, m-am tot gandit la o actiune care sa determine participarea tuturor, semn de forta unei opinii, semn de constientizare a importantei fiecaruia in mediul nostru rugbystic. Ei bine, gasesc aceasta imensa reusita a lui George drept un moment propice ce merita atentia si recompensa noastra, a tuturor, pentru exemplul si curajul de viata ce ni-l transmite. Cu toata prietenia, cu toata caldura, fac apelul de a va opri, de a iesi o clipa din presiunea zilei ce-o traiti, sa ganditi si sa va preocupati putin de prietenul si bravul nostru George.

Alaturi de dedicatia lui Peter Twedie si Mihai Vioreanu, substantiali in ajutorul material de care el are atata nevoie, al Dr.Alin Popescu si alti apropiati, propun sa folosim acest prilej si sa ne facem prezenta apreciind maretia umana la unul de al nostru. Numarul mare de aderenti la actiunea ce o propun (chiar cu minimum disponibil) va fi o proba de maturizare a grupului, va fi un mare succes uman. Contez cu mare incredere pe noi toti, coechipierii lui.

Inca odata, bravo George! Te asigur in numele intregului grup ca suntem tare mandri de tine.

Vasile Constantin-Mao

Reamintesc contul in care putem face "premierea" noastra:

Cont bancar: Balta George:

RO81BACX00000032165 24000; RON; Banca Tiriac; Sucursala Mihai Bravu

Este suficient pentru rugbyul romanesc doar un mare succes managerial (sau ale unor prevederi regulamentare) ? (2)

Recunosc, manifest o mare neincredere, asupra intentiei si chiar a capacitatii oficialilor de decizie si a echipei tehnice federale de a amplifica oportun excelenta situatie oferita rugbyului nostru prin contractul de televizare a importantelor sale evenimente. Aceasta neincredere vine si de la faptul ca multe alte oportunitati de revigorare a rugbyului nostru au fost ratate cu o mare usurinta.

Inainte de a mentiona irosirea unei excelente situatii de largirea ariei de practicare a rugbyului, voi aminti diluarea totala a programului de dezvoltare finantat de 3-4 ani de IRB, care n-a adus nici o modificare fie in marirea numarului tinerilor practicanti, fie la valoarea acestora. Tot 10-11 echipe de juniori U19 avem, care ar trebui sa improspateze loturile celor 20-22 echipe de seniori, iar la categoriile mici (am urmarit atent turneele finale la U16 si U17) deficientele de selectie si instruire sunt dezarmante. Acestea sunt realitati, argumente care confirma ineficienta unor programe de dezvoltare, ba chiar lipsa unei strategii in acest sens.

Pentru o oarecare similitudine in amploarea posibilelor influente favorabile cu acest grozav succes managerial (contractul cu televiziunea) , ce bine intentionat si competent tratat ar putea determina o iesire din impasul involutiv al rugbyului nostru, amintesc intervenirea cu patru ani in urma a reglementarii ca rugbyul sa fie prins in competitiile scolare in rand cu celelalte jocuri sportive.

Personal, ce am trait intreaga activitate in scoala, am considerat respectiva reglementare un act fantastic pentru rugbyul nostru. Rugbyul putea sa iasa dintr-o injusta discriminare, putea sa apara amplu in programele de educatie fizica, scolile puteau fi interesate sa-si faca si sa-si sustina echipele; si asta era extraordinar. Categoric, prin aceasta reglementare, sustinuta metodologic si organizatoric cu competenta necesara, rugbyului nostru i se oferea sansa unei noi dimensiuni.

Cand insa am vazut intrarea precipitata in competitie, cu un regulament total anapoda (in care echipe de varsta 14-15 ani jucau cu cele de 18-19 ani, sau echipe de incepatori jucau cu cele formate in totalitate din jucatori legitimati etc.) si intr-o organizare nu tocmai specializata (fapt ce a produs mari nemultumiri la participanti) , am trait mahnit drama unei mari ratari.

Ei bine, atunci - in 2004, in afara de 6-7 echipe scolare in Moldova, baza a constituit-o competitia capitalei. Aici, entuziasmul, ce a atras in prima etapa 18 echipe de baieti si 5-6 de fete, s-a risipit repede astfel ca in a doua etapa au fost multe forfait-uri, iar in a treia, si ultima, s-au prezentat mai putin de jumatate din echipe, practic, competitia devenind o intrecere a cluburilor.

Ca aceasta excelenta ocazie de raspandire a rugbyul in mediul scolar a iesit asa, nu am mai fost surprins din moment ce chiar presedintele mi-a declarat textual: "Nu este actiunea noastra, este a Ministerului Educatiei". Crede cineva ca ii pasa cuiva de acolo de putinatatea si necazurile rugbyului nostru?

Din acea excelenta premiza au ramas astazi doar intreceri scolare de R7 la care participa cateva echipe de scoli formate cu jucatori de la cluburi. De baza a fost atunci, ca si in multe alte actiuni facute de ochii lumii, cifra frauduloasa declarata la IRB despre „imensa noastra activitate scolara”, cu …160 de echipe (?!). Ba, a mai ramas si o mare rispia de baloane si materiale, imprastiate fara rost in toata tara.

Este adevarat, atunci, federatia a fost pusa in fata unei actiuni fundamentale, de ampla anvergura, fara nici un proiect sau un program concret in fata, dar si cu un corp de tehnicieni limitat la maximum (nu era disponibil nici-un antrenor sau educator pentru asa o treaba).

Ce ne facem insa ca nici acum dupa 4 ani de activitate a Academiei de Rugby (alta mare consumatoare de fonduri si de iluzii), federatia este in exact acelasi stadiu cu aceasta problema, adica fara tehnicieni disponibili pentru asa ceva. Dece? Ar putea oare cineva cu responsabilitate sa spuna?

Este clar, rugbyului nostru ii fusese rezervata, prin neimplicarea de neinteles si incapacitatea profesionala in gestionarea unei mari oportunitati, o noua amanare la speranta spre revigorare.

Sper ca de data aceasta declaratia importanta despre contractul cu televiziunea („este un pas important spre profesionalizare”) sa nu fie doar vorbe de circumstanta, ci o exprimare responsabila si competenta cu acoperire in intentii si programe serioase de imbunatatire a activitatii.

Vasile Constantin-Mao

PS. S-a desfasurat in aceasta primavara in capitala o larga actiune scolara de rugby-tag, finalizata cu competitia de evaluare la inceputul lunii iunie. Desfasurata sub egida frr, actiunea a fost provocata din initiativa unui sponsor generos - Galaxia, care prin D.l Ceausu a obtinut un parteneriat de colaborare pe termen de trei ani cu MEC.

Ei bine, si aceasta actiune, conform traditiei ocultarii activitatilor centrale, s-a incheiat fara nici o concluzie.Si asta, cu siguranta, pentru ca ceea ce trebuia sa fie un succes decisiv la inplantarea rugbyului in cele 35 scoli generale a fost o ratare trista, intentia de a atrage aceste unitati la sustinerea jocului de rugby transformandu- se in indepartarea totala de aceasta idee. Inchipuiti-va, dupa ce profesorilor din scoli li s-a promis remunerarea activitatii, plata a fost suspendata pe motivul ca numarul elevilor la evaluarea finala nu ar fi fost la dimensiunea asteptata. Nu stiu daca cine a decis aceasta s-a si gandit ca rugbyul nu va mai avea in acele scoli un sustinator de baza, profesorul de educatie fizica. Si asta este iar o mare, o imensa pierdere.

Si de data aceasta, de baza, a ramas propaganda la „imensa noastra activitate la nivel de copii” (intentionat s-a potrivit competitia finala cu turneul IRB) si, probabil, cifrele umflate in rapoarte. Sigur au fost multe materiale risipite degeaba, dintre miile de rugy-tagisti rarisimi fiind aceia care au aparut si in sectiile cluburilor. A fost clar irosirea unei alte bune ocazii pentru rugbyul bucurestean de a-si schimba peisajul sarac in copii.

Am fost invitat sa particip la organizarea actiunii. Am participat cu entuziasm si buna intentie la trei sedinte ale organizatorilor. M-am retras in momentul cand am vazut desconsiderarea oficialilor frr pentru trei cerinte organizatorice ce am considerat (in baza experientei mele) ca se impuneau, si anume:

1. Scolile in care urmau sa se aplice programul trebuia nominalizate de antrenorii cluburilor, care cunoasteau apropierea de baza sportiva, accesul in scoala si receptivitatea profesorilor pentru aceasta activitate. Asa scolile au fost ales dupa cum profesorii, participanti la o consfatuire metodica a capitalei, tentati cu retribuirea pecuniara si-au declarat disponibilitatea, aparand astfel foarte multe scoli din afara ariei de circumscriere a cluburilor;

2. Activitatea de rugby la orele de ed.fizica trebuia sa o desfasoare antrenorii responsabili (interesati de depistare si atragere in sectie de cat mai multi si buni practicanti, dar si de o remuneratie consistenta) . Prevazandu-se insa ca acestia doar sa controleze activitatea profesorilor a iesit ce a iesit, adica mai nimic. Cum putea un profesor la lectia de ed. fizica cu 25-30 de elevi sa se ocupe de cei 6-8 „rugbysti” si sa-i lase pe ceilalti? Dintr-un inceput stiam ca in final profesorii vor prezenta grupul de elevi indemanateci si buni la toate sporturile, fapt ce in mare parte s-a si intamplat.

3. O data pe saptamana (sambata) echipa scolii trebuia sa mearga la stadion pentru o initiere in rugbyul adevarat, dar si pentru „invatarea drumului” la terenul de rugby. Cu o lectie de educatie fizica si un „antrenament” erau doua doua actiuni de inoculare rugbystica. Nu s-a facut asa. Altfel, cum am mai spus, din aceasta ampla si promisoare activitate extrem de putini elevi au devenit practicanti de rugby.

Sincer regret ca n-am avut audienta si puterea de a impune metodologia expusa, pentru ca actiunea putea sa fie extraordinara. La anuntarea retragerii din aceasta actiune mi-am exprimat dorinta unei convorbiri cu presedintele frr care insa, am reconstatat, n-a fost interesat de aceasta.

Injustitie în reparatie?

Nu stiu prin ce miracol, ce semn divin, a facut sa se treaca peste o încapatânare stupida, care, stiti bine, a privat tanara noastra reprezentativa de un start competitiv normal (si nu asa cum a fost, cu umilinte si complexe, doar ca n-am stiut, sau n-am vrut, sa facem si noi ce au facut georgienii si argentinienii).

Prezenta lui Florin Corodeanu la Turneul IRB a fost total benefica. In primul rând a dat o nota de consistenta tânarului si dotatului nostru pachet de inaintare; apoi, a marcat doua eseuri decisive; a confirmat greseala aberanta de a ne risipi potentele nationale pe capricii.

In fine, prezenta lui onesta si modesta m-a bucurat mult, îl felicit si aplaud din toata inima.

Vasile Constantin-Mao

PS. O oarece satisfactie a fost si pentru cei care au fost convinsi, si chiar si-au exprimat opinia, ca s-a gresit enorm cu valorosul nostru „esalon francez”.